Vai-se a primeira pomba despertada...
Prima porumbiță trezită zboară...
Vai-se outra mais... mais outra... enfim dezenas
Mai pleacă una... alta... în cele din urmă zeci
De pombas vão-se dos pombais, apenas
De porumbei plecând din porumbare, de îndată ce
Raia sanguínea e fresca a madrugada...
Zorii proaspeți, roșii ca sângele, se revarsă...
E à tarde, quando a rígida nortada
Și după-amiaza, când vântul aspru din nord
Sopra, aos pombais de novo elas, serenas,
Suflă, ele se întorc din nou liniștite la porumbare,
Ruflando as asas, sacudindo as penas,
Fâlfâind aripile, scuturând penele,
Voltam todas em bando e em revoada...
Se întorc toate împreună, într-un mare stol...
Também dos corações onde abotoam,
De asemenea, din inimile unde înfloresc,
Os sonhos, um por um, céleres voam,
Visele, unul câte unul, zboară repede,
Como voam as pombas dos pombais;
Cum zboară porumbeii din porumbare;
No azul da adolescência as asas soltam,
În albastrul adolescenței, își întind aripile,
Fogem... Mas aos pombais as pombas voltam,
Fug... Dar la porumbare porumbeii se întorc,
E eles aos corações não voltam mais...
Și visele nu se mai întorc niciodată la inimi...
