L’albero a cui tendevi
Copacul spre care te-ai întins
La pargoletta mano,
Mânuța ta de copil,
Il verde melograno
Rodierul verde
Da’ bei vermigli fior,
Cu frumoasele sale flori stacojii,
Nel muto orto solingo
În grădina tăcută și singuratică
Rinverdí tutto or ora
A înverzit din nou chiar acum
E giugno lo ristora
Și iunie îl restaurează
Di luce e di calor.
Cu lumină și căldură.
Tu fior de la mia pianta
Tu, floare a plantei mele
Percossa e inaridita,
Lovită și ofilită,
Tu de l’inutil vita
Tu, din viața mea inutilă
Estremo unico fior,
Unica și ultima floare,
Sei ne la terra fredda,
Ești în pământul rece,
Sei ne la terra negra;
Ești în pământul întunecat;
Né il sol piú ti rallegra
Soarele nu te mai bucură
Né ti risveglia amor.
Nici iubirea nu te trezește.
