Fabule>Italiană>La Cicala, e la Formica

La Cicala, e la Formica

Italiană · 1808

  • Fabulă de Jean de La Fontaine (1621–1695)
  • Traducere de Camillo Ugoni (1784–1855)

Text

Di cantar la state intera Preso sol diletto s’ era Un’ improvvida cicala, Che stridendo sè la sciala; E così priva di tutto, Quando borea spira asciutto, Non avea pur un granello, Una mosca, un vermicello; Quindi andonne alla formica A pregarla, quale amica, Che prestarle non sdegnasse Cibo, almen fin che tornasse La gentil stagion novella. Di pagarvi, a lei diss’ ella, Giuro (e giura un animale.) Interesse, e capitale: Ma fu sempre la formica Ahi! del prestito nemica; E a dir prese: nella state, Cara mia, che facevate? Mentre estate divampava, Giorno, e notte io mi cantava, Le rispose quella ardita, Nè vi spiaccia la mia vita. Cantavate? oh! sì, mi piace.... Or ballate, e andate in pace.

Sursa

Favole di A. L. M. Coupé ed alcune di La Fontaine recate in italiano da Camillo Ugoni, Bettoni, Brescia 1808

Vezi pagina scanată

Acest text este în domeniul public.

Despre operă

Învață cu o versiune mai ușoară

Repovestirea noastră în cuvinte mai simple, cu audio pentru fiecare rând și o traducere.

În alte limbi

Alte versiuni ale poveștii